Traducere de Octavian Cocoş
Să fiu captiva crudului Amor
Cât voi trăi şi lanţul să-i târşesc,
Momind cu dulci siropuri al meu dor,
Prelinse de pe mâini ce mă rănesc? –
Închisă-n grota unde s-ar mâhni
Şi-o broască să vâneze un ţânţar,
Când oamenii la târg, în plină zi,
Gălăgioşi, cu marfă se duc iar?...
O, Prinţ perfid ce-aici m-ai izolat,
Osânda eu mi-o ştiu, nu te mira:
Căci oameni mulţi din greu au sângerat
Ca fuga să şi-o poată cumpăra,
Şi-aceste pete de pe zid vorbesc
De-oftatul lor şi chinul sufletesc.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.